Pheonix

6 ianuarie 2008
Vreau ca blogul meu sa prinda din nou aripi,vreau sa-i dau din nou viata.Simt ca a stat prea mult  timp in praf. Au fost atatea de spus la timpul lor,dar eu l-am uitat.M-am motivat pe baza faptului ca sunt prea ocupata, desi de atatea ori i-am deschis pagina.
So…..hit the road Jack :)  
 
 

Doar “insemnare noua”

11 octombrie 2007
Soarele tomnatic incalzea trupurile goale din noi si orice adiere rece transforma suprafata fina intr-o piele alba de cactus , pregatita sa intepe ochii interiori. Pe peretii albi se desenau formele strigatelor noastre amestecate cu praful nervilor, vechi de jumatate de ora.
 
 
Incaperea, jupuita de tencuiala , semana cu harta unui pirat, infipta pe un perete sobru cu o sulita. In aer, desi se simtea un miros dulce de mar copt, cele doua pagini din carti” title=” carti” title=”cartea”>cartea “>cartea noastra erau patate de privire ciudate, iar literele au secat in palma timida a vantului.
 

Dar stranutul divin "ca de pisica", sparge usor zidul dintre noi,iar carapacea care se formase se erodase intr-un final.
 

Cam asta ar fi tabloul minutelor mute dintre noi azi.
 
Inca simt sa-ti spun ca imi pare rau ca am incurcat "vesela"…
 
Te iubesc!

Esti universul din mine

1 octombrie 2007
Ma vad alaturi de tine peste o eternitate intr-un tablou plin de fluturi si broscute , cu rame de fericire si iubire, ascultand impreuna cu timpul a trecut peste noi, ramanand cu acelasi suflet unul pentru celalalt. Stii, ai inceput sa devii universul din mine, iau bucati mari de dragoste din tine, fara drept de reconstituire , iau zambetul tau inconfundabil, iau imbratisarile tale, chiar daca au sau nu garantie. 
 
Iubirea mea….
 
Habar nu ai cat de drag imi esti!
 
In rest, zile galbene, frunze impaturite, soare melancolic.
 
Sa-mi pastrezi mereu aleea de culori :) .
 
 
 
 

Cavalerul viselor mele

29 septembrie 2007
Te fac cavalerul viselor mele, pentru ca mereu esti cu mine si nu ma inseli, nici macar in vise sau in realitate, nici virtual si nici imaginar, esti inocent ca mine si cauti mereu sa ramai asa.
 
Tu esti lumina, iar eu sunt lumina in devenire….
 
Sunt ceea ce sunt si esti ceea ce esti si asta ne ajuta sa ramanem mereu impreuna si sa ne iubim reciproc, asa cum suntem si cum avem nevoie.
 
Te iubesc atat de mult!
 


Insemnare de dimineata

29 septembrie 2007
Cand asculti mult timp  o inima, te obisnuiesti cu sunetul batailor ei. Si te trezesti asa din senin sau innorat , te trezesti de dimineata sau in timp ce iti ungi o felie cu unt, ca te intrebi ce se mai aude cu inima. Parca vrei sa stii ce mai face, cum mai bate, daca s-a plictisit de aceasta munca batatoare de piept, daca a obosit sau daca si-a baut cafeaua de dimineata.
 
De ce unele inimi bat mai tare decat celelalte, de ce unele se aud, iar altele trebuie sa se sperie ca sa se faca auzite? 
 
Deseori imi imaginez ca pieptul este o usa la cate sufletul bate neincetat in speranta ca i se va deschide si se va elibera ..poate ca asta se intampla cand bataile nu se mai aud.
 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X