Kind of sadness

7 februarie 2008
 De obicei nu merg pe coridoare fara lumina, fara culoare si fara zambete. Mereu am nevoie de certitudini, dar in momentul asta,siguranta din mine a disparut cu desavarsire.  Vine o vreme cand ai nevoie de libertate din partea unor persoane, dar eu primesc exact opusul. Simt ca sunt constransa si nu pot face nimic. Am nevoie sa ma eliberez, sa strig, sa alerg, sa ma vad de ce sunt in stare. Dar in cutia asta de sperietori uitate de lume, nu pot face nimic.
 
Stii, in seara asta, ma simt ca intr-o calatorie cu trenul, la marginea ferestrei fara tine, desti TU faci atatea pentru mine. Nu ma intelege gresit, apreciez tot, tot ce construiesti pentru noi, dar in seara asta te vreau atat de mult langa mine, sa stau si sa adorm in bratele tale, incat in momentul asta ma simt singura. Am multi  Dementori in gandurile mele si simt ca sunt trista, asa cum nu am mai fost de mult timp.
 
Ma incurajeaza faptul ca in calatoria de care-ti vorbeam mai sus, toate peisajele te-au ales pe tine alaturi de mine in decorul vietii noastre si cred ca intr-un final, voi adormi cu zambetul pe buze ca te iubesc. 
 
 
 
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X