Ganduri uitate

4 februarie 2008
De ceva vreme, gandurile "meditative" din timpul liber sau pur si simplu "stradale" nu mi-au mai vizitate aleele neuronale. Am inceput sa ma schimb, dar nu e vorba de o schimbare radicala, nu una care sa vina din exterior, ci o simt in interiorul meu cu fiecare zi care trece. Mi-e dor de zecile de randuri citite, mi-e dor de inspiratia nelipsita din sufletul meu care ma faceau sa "nasc" atatea si atatea cuvinte frumoase. Parca mi-am facut un pasaport spre taramul uman definitiv, parca visele mele efemere, visele mele imposibile nu-si mai au locul, parca traiesc prea in realitate .
 
Nu-mi reneg drumul vietii in acest moment,dar simt ca scriu aici si nu iese nimic bun,asa cum era odata. Iubesc cu toata fiinta mea,dar parca uneori lipseste fantezia de care dadeam dovada. Ma simt ca un bibelou care este prafuit si va ajunge sa nu mai fie placut de nimeni. Imi este frica sa devin prea "uzuala", imi este frica sa-mi pierd unicitatea.
 
Sunt randuri care par foarte greu de crezut, dar imi "pierd" treptat tronul din vechea mea lume si ma inspaimanta trasatura de "om normal".
 
Abia astept sa vina, numai cu el pot discuta toate astea. Altfel, cu siguranta ar ramane doar ganduri inchise, si poate, uitate. 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X