Un moment de tacere

15 iunie 2007
 Were coming to the end of this road
sorrowful, yet glorious somehow
to be humming this one last ode…
 
Probabil ca aceste versuri exprima situatia in care se afla studentul care s-a sinucis zilele trecute.Durerea despartirii este brutala, cu neputinta de a salva macar o prietenie.In viata exista intotdeauna "a time to laugh and a time to cry".Nu este o rusine sa iti para rau atunci cand pierzi ceva la care ai tinut si ca a petrece o perioada de timp plangand atunci cand se rupe ceva in tine e o dovada a respectului pe care l-ai avut fata de ceea ce ai pierdut.
Tristetea este si ea necesara, in cantitati moderate si trebuie obligatoriu sa te ajute sa inveti ceva din ceea ce s-a intamplat si sa actioneze ca un filtru care sa cearna momentele de tensiune, astfel ca in amintire sa nu pastram decat ceea ce a fost frumos.
Realitatea este cu totul alta,mult mai cutremuratoare, incat singura solutie care se gaseste este de a-ti scurta viata din propria vointa.Nu incerc sa gasesc o duzina de teorii a actului in sine,nu voi judeca niciodata acesti oameni care actioneaza in aceasta maniera,pentru ca in fond,sufletul unui om nu poate fi cunoscut in totalitate de nimeni,ci doar de Dumnzeu.

                         
 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X